într-o lectura placută, pe care cu greu o poţi întrerupe, o lume întreagă de gânduri ne surprinde prin profunzime, prin farmecul rostirii, prin amestecul de cald şi rece, de bucurie a vieţii şi deznădejde amară, de firesc şi complexitate onirică. Limpezi, cu o curgere lină, cu accente cioraniene, dar străbătute de o sensibilitate specific feminină, eseurile Suzanei Mehmet ne încântă şi ne tulbură totodată în grăirea lor despre viaţă şi moarte, despre dragoste şi Dumnezeu, despre suflet şi îngeri, despre trup şi durere...