Cartea de fata nu face exceptie. Makkonia si personajele care o cutreiera, de-a lungul fluviului Ynge, aduc cu ele sonoritati, mirosuri si semne ale unor lumi pierdute, dar atat de familiare si obsedante. Ce trebuie remarcat, dincolo de munca laborioasa de constructie a acestei saga pe mai multe niveluri, este atmosfera hipnotica ce leaga toate povestile intre ele. Pe alocuri cinematica, pe alocuri simbolica, uneori cu o tristete unduitoare si alteori cu un umor nebun, Fata cea mica a Timpului vorbeste nuantat despre bine si rau, despre dragoste si razboi. Si, la fel ca in viata, nimeni nu supravietuieste, doar povestile raman nemuritoare.

Cosmin Pertea