La Ion Brad, sinteza epica de cotidian si politic e sustinuta, in profunzime, de un puternic sentiment ancestral. Intre cele doua planuri ale viziunii epice se mentine tot timpul o relatie ambigua, plina de mister si poezie. Spuneam si mai inainte ca ritmul prozei lui Ion Brad se confunda tot mai mult cu succesiunea ciclica viata-moarte. Extinderea temei mortii face posibil in roman un abil si sugestiv joc al simbolurilor. Cartea a patra, intitulata Thalassa, duce la paroxism acest joc. In final migratia Borcestilor, spre mare, sugereaza contopirea cu fluxul si refluxul valurilor. Batrana Maria isi afla aici sfarsitul, insa cu totii participa «la o ciudata sarbatoare a intoarcerii din morti, din suferinte, din uitare...».