Pe fondul relativismului, cuplul şi instituţia căsătoriei cunosc în ultimele decenii transformări profunde iar, în acest sens, spațiul arabo-musulman nu face excepție. Din păcate, cercetarea academică – îndeosebi occidentală – eșuează deseori în a sesiza particularitățile societăților islamice, mulțumindu-se în schimb cu construcția unui islam monolitic.

Mai mult, realitățile islamului primar sunt în mare parte ignorate, deși Coranul tocmai acestora le răspunde într-o primă instanță. O asemenea raportare nu mai poate distinge în ce măsură diferitele ideologii sunt conforme axiologiei coranice sau, sunt mai degrabă tributare cutumelor peste care Islamul s-a suprapus, fără a le asimila vreodată în totalitate.

Pornind de la aceste constatări, lucrarea de față repune în contextul istoric sentințele coranice ce reglementează mariajul și evidențiază modul în care acestea au putut crea norme etice capabile să se impună în interiorul comunității islamice primare.

Rămâne în sarcina cititorului să evalueze dacă normele existente în societățile islamice – din orice loc și epocă – se găsesc în concordanță cu cele coranice, deci cu textul revelat din care se revendică.