Munca actorului cu sine însuși, celebra lucrare a lui Stanislavski, marchează o schimbare fundamentală în felul în care este gândit, jucat și privit teatrul. Pe lângă faptul că face trecerea de la stilul demonstrativ, „teatral“ de a juca la cel autentic, axat pe adevărul personajului, cartea lui Stanislavski legitimează academic arta actorului drept o sondare extrem de complexă, fizic și emoțional, a comportamentului uman.

Pentru profesioniștii scenei, această carte este un manual, inclus în bibliografia esențială a facultăților de profil. Pentru publicul nespecializat, rămâne o lectură fascinantă, care combină concepte din psihologie, sociologie și istorie – ca nivel de influență în domeniul său, Stanislavski este adesea comparat cu Freud în domeniul psihanalizei. Fiecare cititor al acestei cărți se va familiariza cu „sistemul“: un set de principii, procedee și exerciții în care imaginația dictează mersul firesc al artei autentice, iar magicul „dacă“ deschide în permanență lumi posibile.

„Adevărul tău imaginar te ajută să reprezinți «personaje și pasiuni». Adevărul meu te ajută să creezi personaje și dă naștere pasiunilor înseși. Între arta mea și a ta este aceeași diferență care există între «a fi» și «a părea». Eu am nevoie de un adevăr autentic, pe când tu te mulțumești cu ceva plauzibil. Eu am nevoie de credință, iar tu, de încrederea organică în tine a spectatorilor. Privindu-te pe scenă, spectatorul este liniștit că totul va fi făcut cu exactitate, după metodele de interpretare stabilite o dată pentru totdeauna. Spectatorul are încredere în măiestria ta, așa cum crede că acrobatul nu va cădea de pe trapez. În arta ta, spectatorul este spectator. În arta mea, el devine martor involuntar și participant la creație, el pătrunde în miezul vieții care se întâmplă pe scenă și crede în ea.“