Biserica dispune de o instituție pe cât de discretă , pe atât de puternică: Taina Spovedaniei, absolut esențială pentru viața Bisericii. Din păcate, cei mai mulți dintre preoții noștri nu sunt anume pregătiți pentru aceasta, dar vina nu este a lor. [...] Un tânăr teolog este calificat din toate punctele de vedere să primească harul preoției; arhiereul îl face preot, îndată după aceea îi citește și slujba de hirotesie, îl face duhovnic și-l trimite la treaba lui. Iar el, tânăr fiind și fără experiență, se descurcă cum poate. NU e nici o mirare că duhovnicia a devenit foarte expeditivă. Or, cel care vine la spovedanie e ca un bolnav care are răni pe suflet, mai mari sau mai mici. El merge la doctorul duhovnic și așteaptă de la el nu doar o rugăciune de iertare, ci un medicament de durată.

După cum medicina nu e o simplă profesie, ci în final devine artă, tot așa trebuie să devină duhovnicia: arta de a alina și vindeca suflete.