• Domnul nu îngăduie ca suferinţele să vină în mod întâmplător asupra oamenilor, ci neîncetat El ne poartă de grijă, Se uită cu atenţie la noi. Suferinţa este o încercare, ca Dumnezeu să vadă dacă avem iubire adevărată faţă de El, Creatorul nostru.
• Dumnezeu, ca Tată iubitor, le cârmuieşte pe toate cu bunătate. De aceea, niciun lucru să nu îl considerăm ca fiind întristător sau aducător de suferinţă, chiar dacă acesta ne pune neputinţa noastră la încercare. Pentru că, dacă ignorăm motivul pentru care fiecare eveniment este îngăduit de Dumnezeu să ni se întâmple, trebuie să credem că suferinţele au loc fie ca răsplată a răbdării, fie a indiferenţei şi nepăsării sufletului nostru fie pentru ca omul să nu se abată mai mult de la viaţa duhovnicească şi să se unească cu răul, prin săvârşirea lui.
• Niciodată viaţa nu este în mod întâmplător plină de suferinţă. Şi aceasta pentru că, aşa cum curentul răului nu este întotdeauna lin, astfel şi viaţa oricărui om este uneori cu suferinţe şi dureri, iar alteori cu bucurii.

Cel care doreşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea lui şi să-Mi urmeze Mie (Matei 16, 24).