Teza cu titlul Pledoarie pentru dialog pornește de la următoarea întrebare: este posibil ca două tradiții creștine (ortodoxă și protestantă/evanghelică) atât de diferite, să se angajeze într-un dialog teologic autentic, onest și fructuos? Un astfel de dialog este întotdeauna o experiență transformatoare, de aceea modelul teoretic pe care se bazează această cercetare este inspirat din triada: informare-formare-transformare. Cititorul va descoperi că dialogul teologic între cele două tradiții este posibil și necesar, chiar obligatoriu. Studiul este relevant pentru că analizează atât dialogul teologic în spațiul occidental (nord american), unde protestanții sunt majoritari, iar ortodocșii sunt minoritari, cât și spațiul românesc, într-o măsură mică, unde ortodocșii sunt majoritari, iar protestanții sunt minoritari.

Teza autorului propune un deziderat admirabil: ca fiecare creștin să ajungă să recunoască viața schimbată și harul lui Hristos în aproapele din cealaltă confesiune. Mai mult, fiecare creștin trebuie să meargă intenționat spre celălalt cu dorința de a învăța de la el, nicidecum cu superioritate sau cu dorinața de a-i da lecții. Cititorul este așadar invitat să privească dialogul teologic atât ca pe o reflecție teologică, cât și ca pe o angajare duhovnicească, o călătorie a smereniei și a iubirii hristice. Dialogul este o călătorie către sine, dar care trece obligatoriu prin celălalt.