Cele șapte povești din această carte au rădăcini în satele din Ardeal. Pentru că acolo sunt ca acasă negraba, lucrul făcut așa cum se cuvine. La Viișoara am bătut satul la pas, de-a lungul Arieșului, i-am vizitat dealurile, crângurile, cimitirele. Am strâns răspunsuri de la copii, am vorbit cu bătrânii, am făcut schițe după costume și țesături populare vechi, păstrate în lăzi sau la muzeul din sat. Am promis să revin cu o carte frumoasă, în care sufletul Viișoarei și înțelepciunea din Ardeal să se facă poveste.

Ca povestitor, cred că fiecare pământ are un spirit al său: aprig sau domol, de lin sau de alin, de nerăbdare sau de tihnă. Trebuie doar să avem răgaz să-l ascultăm.
Cristina Andone