Studiul istoriei recente, mai ales cel al unor fenomene istorice marginale, reprezintă o provocare, nu în ultimul rând datorită prejudecăților implantate în mentalul colectiv. Cu toate acestea, studiul istoriei supraviețuirii cultelor nerecunoscute oficial sub regimul comunist (sau oricare alt regim totalitar) rămâne un subiect fascinant, tocmai pentru relevanța opoziției la acel regim (și la ideologia aferentă), sau altfel spus ca opoziție la „rinocerizare”. Unul din aceste culte a fost cel greco‐catolic. Cum a reușit acest cult să supraviețuiască în timpul persecuțiilor? Biserica catolică (inclusiv ramurile ei orientale) fiind de tip episcopal, ierarhizată și centralizată, cum a fost condusă în situațiile de criză?