”Momentul politic din 1 Decembrie 1918, dincolo de realitatea istorică în care el s-a derulat ca acţiune şi gândire politică, altfel spus, ca eveniment şi ca proiect elaborat de liderii mişcării naţionale transilvănene, rămâne profund ancorat în textele fundamentale care au promovat evenimentul şi l-au fixat în acte programatice şi constituţionale.

Consider că textul fundamental, prin semnificaţiile şi prin amploarea asumării sale de către întreaga naţiune română, este credenţionalul, adică textul „de jos”, ziditor în mesajul său și deliberativ în conținutul său. Dinspre o anumită perspectivă, credenționalul a făcut evenimentul de la 1 Decembrie 1918, în toate articulațiile și legitimările sale politice, democratice, sociale, juridice. Credenționalul este în fond „corpul” actului de la Alba-Iulia. Mai exact, este vorba de o metaforă corporală1 a acestui eveniment politic, degajată prin trei reprezentări: o reprezentare ca formă de discurs ce presupune angajarea și retorica permisiunii, o reprezentare metaforică a corpului evenimentului prin trecerea de la corpul națiunii române la corpul reprezentanților sau a reprezen–tării sale prin delegații credenționalelor și care înseamnă o reducție a „corporeității etnice a națiunii la corporeitatea ei politică”, în sfârșit, o reprezentare metaforică a ritualului și a scenariului politic în forme transparente politice și demo–cratice (adunările locale pentru desemnarea delegaților la Alba-Iulia, adunarea propriu-zisă de la 1 Decembrie 1918, votul și discursul liderilor politici și comunicării actelor programatice și decizionale), toate având la bază actul credențional.”

Prof. univ. dr. Doru Radosav