Infaptuirea Romaniei Mari a avut ca premisa esențiala afirmarea principiului naționalitaților drept norma fundamentala a organizarii internaționale și ca baza definitorie actele de exercitare a dreptului la autodeterminare – din 27 martie/9 aprilie de la Chișinau, 14/28 noiembrie din Cernauți și 18 noiembrie/1 decembrie 1918 de la Alba Iulia –, de catre romanii din ținuturile ramase in afara Romaniei moderne fondata la 1859 și recunoscute internațional prin tratatele de pace de la Paris și imprejurimi din 1919-1920.
Fundamentele instituțional-juridice ale consolidarii operei astfel desavarșite au fost, inainte de toate, unificarea legislativa, unitatea infaptuirii justiției in limba romana, crearea marii universitați naționale (prin „romanizarea” și integrarea celor din Cluj și Cernauți), consolidarea rolului Academiei Romane ca for cultural al romanilor de pretutindeni, construirea unei reprezentative științe a dreptului și culturi juridice romanești și desfașurarea in acest sens a unei cercetari științifice pertinente și substanțiale. Acești piloni originari ai statului național unitar roman continua și astazi a constitui reperele fundamentale ale dezvoltarii națiunii romane intr-o Europa a integrarii și o lume a globalizarii.

Mircea Duțu

Volumul „Temeiuri juridico-instituționale ale Romaniei Mari”, intocmit de prof. Mircea Duțu, reprezinta o lucrare-reper in contextul evenimentelor și creațiilor dedicate manifestarilor ocazionate de aniversarea Centenarului Marii Uniri, realizata cu multa erudiție și o inflacarata daruire, ce amintesc de exemplul iluștrilor inaintași care au nazuit și faptuit pentru atingerea idealului unitații naționale a romanilor și dezvoltarea conștiinței și culturii naționale romanești.
Totodata, prezenta carte se edifica și ca o lucrare de referința pentru Istoria statului și dreptului romanesc, prin faptul ca vine sa surprinda prin ce formidabile incercari a fost nevoie a se trece și cu cata greutate s-a reușit acest lucru, dar și de cata daruire și pricepere, abnegație și jertfa de sine din partea atator generații de inaintași a fost nevoie pentru construirea eșafodajului juridico-instituțional și cultural al statului național care, in ciuda unor amputari și rapturi teritoriale suferite ulterior momentului infaptuirii Marii Uniri de la 1918, dar și a experimentului comunist, astazi poarta in continuare numele de Romania.

In sensul celor de mai sus, este evidențiata importanța procesului de unificare legislativa pe intreg teritoriul țarii, menit sa reflecte particularitațile cadrelor de desfașurare ale vieții socio-economice și politice autohtone și profilului cultural al națiunii romane, precum și primordialitatea rolului jucat de Academia Romana și universitațile romanești pentru infaptuirea acestui deziderat.

Și, din perspectiva experiențelor trecute, prin prisma actualelor tendințe destructurante pe care le poarta cu sine globalizarea in ceea ce privește eșafodajul juridico-instituțional al statului național, dublate de efectele de omogenizare și uniformizare aferente proceselor de integrare supranaționala, lucrarea de fața vine sa semnaleze nevoia acuta de prezervare și consolidare a unei culturi juridice și științe a dreptului autohtone, cu un profil național bine conturat, care sa nu iși renege apartenența la sistemul de drept continental romano-germanic, cu radacini in antichitatea romana și influențe bizantine, actualizat in modernitate pe filiera franceza ca sistem de drept neolatin. Numai așa se poate prezerva o cultura instituționala specifica și un sistem de drept in acord cu particularitațile națiunii romane, care sa reziste tendințelor monopolizante ale dreptului de sorginte anglo-saxona și sa se poata incumeta la a interacționa cu acesta in sensul realizarii unei hibridizari cu rol de actualizare a specificului autohton in condițiile globalizarii, evitand disoluția pana la pierderea specificului și subordonarea completa, fapt ce ar echivala in cele din urma cu insași disiparea profilului cultural al națiunii romane.
Pe aceasta ultima coordonata, prezenta carte se constituie și ca un manifest pentru consolidarea și dezvoltarea culturii juridice și științei dreptului romanești, propunand și, totodata, asumand prin autorul sau, in calitatea acestuia de director al Institutului de Cercetari Juridice „Acad. Andrei Radulescu”, continuarea și dezvoltarea proiectului de cercetare, culegere, ingrijire și publicare a izvoarelor scrise ale dreptului romanesc, inițiat in trecut sub cupola Academiei Romane de catre Acad. Andrei Radulescu.

Mihai-Bogdan MARIAN