Primul volum din seria „Izvoare”, colecția „Apologetica”, tratatul Cuviosului Vincenţiu din Lerini (d. 450), „Commonitorium”, este o anatomie a ereziilor din primele veacuri ale Creştinismului şi un catehism a cărui lectură este obligatorie, deoarece multe aspecte şi nuanţe eretice din veacurile Bisericii primare au căpătat un nou veşmânt în perioada modernă.

„Adevărata credință se poate dovedi în două feluri: mai întâi prin autoritatea dumnezeieștii Scripturi, apoi prin tradiția Bisericii Universale; nu pentru că Scriptura singură nu ar fi suficientă în toate problemele, ci deoarece cei mai mulți, interpretând cuvintele divine după placul lor, născocesc felurite păreri și rătăciri.
În Biserică trebuie să fie respectate cu strășnicie și râvnă două lucruri, de care ar trebui să se țină strâns legați toți cei care nu vor să devină eretici: în primul rând, a se vedea dacă s-a hotărât ceva din vechime de către toți episcopii Bisericii Universale, prin autoritatea unui sinod ecumenic; în al doilea rând, dacă s-ar ivi o oarecare problemă nouă, pentru care nu s-ar găsi câtuși de puțin o astfel de hotărâre, trebuie să se recurgă la părerile Sfinților Părinți, însă numai cu ale acelora care, rămânând fiecare în vremea și la locul său, până la sfârșit în unitatea comuniunii și a credinței, s-au dovedit învățători vrednici de urmat, și tot ce s-ar descoperi că au păstrat ei în unul și același sens și în deplin acord, să fie considerat, fără nicio ezitare, ca învățătură adevărată și universală a Bisericii.”
Vincenţiu din Lerini, „Commonitorium” XXIX