Transformarea în sistem a mariajului dintre politică și știință are în România un an de naștere: 1970.

Este anul formării la inițiativa lui Ceaușescu a Academiei de Științe Sociale și Politice.

Contrar aparenței de ordine cazonă pe care regimul căuta să o degaje, România ceaușistă, ca și

Germania lui Hitler, era un stat dezorganizat. În absența unei viziuni complexe de funcționare a noului

tip de stat imaginat de Ceaușescu, dar și ca urmare a concentrării totale a puterii în mâinile acestuia,

coridoarele puterii erau scena unor lupte acerbe între diversele aripi ale nomenclaturii. Știința de

partid nu a făcut excepție. Policentrismul academic – existența mai multor instituții cu atribuții

asemănătoare, unele create de Ceaușescu (ASSP, Institutul de Studii Social-Politice al CC al PCR,

Academia Ștefan Gheorghiu) –fenomen tipic unui stat care funcționa în baza „indicațiilor“ liderului,

nu ascundea o deosebire fundamentală de vederi între actorii săi.

Simbioza dintre activistul de partid și omul de știință reușise. În numai câțiva ani de la începutul

reformelor ceaușiste, nomenclatura de partid s-a umplut de academicieni și de profesori universitari

cu specializări incerte și competențe neverificate în afara forurilor de partid. Sistemul avea la bază

colaborarea dintre intelectualii afirmați în „epoca Ceaușescu“ și „constructorii“ acesteia. Primii

confereau celei de-a doua categorii credibilitate științifică, în schimb, decidenții ceaușismului le

facilitau accesul extraordinar la resurse și înaintarea în ierarhiile instituționale. Parazitarea reciprocă era

justificată printr-o gamă foarte largă de pretexte, de la frică la simpla dorință de a parveni. Cosmin

Popa este cercetător în cadrul Institutului de Istorie Nicolae Iorga al Academiei Române, specializat în

istoria URSS/ Rusiei și istoria Europei Centrale şi de Sud-Est, perioada comunistă și contemporană. Și-a

făcut studiile universitare la București și Moscova. Doctor în istorie al Universității București din 2007,

cu studii postdoctorale între 2011 şi 2013. A lucrat în mass-media ca documentarist, reporter, șef de

departament și manager la Mediafax, Adevărul şi NewsIn. Este membru al Comisiei Mixte a Istoricilor

din România și Federația Rusă, membru al Comisiei româno-ruse pentru studierea problemelor

izvorâte din istoria relaţiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României, depus

la Moscova în timpul Primului Război Mondial, împuternicit pentru

Programul Centenar al Academiei Române.