„O adevărată comoară de povestiri regăsite, considerate prea întunecate de revistele din anii ’30. Norocul nostru!” (Newsday)

M-aş omorî pentru tine şi alte povestiri pierdute adună în paginile sale texte inedite ale lui F. Scott Fitzgerald, un clasic al literaturii americane care azi este mai citit ca niciodată. Unele dintre acestea au fost oferite spre publicare revistelor importante din anii ’30, dar nu au apărut niciodată în timpul vieţii lui Fitzgerald. Altele au forma unor scenarii de film sau sinopsisuri după care nu s-a mai făcut nici un film. Altele nu au fost acceptate din cauză că subiectul abordat sau stilul lor diferea de ceea ce aşteptau editorii de la Fitzgerald. Au fost şi povestiri pierdute, ieşind la lumină abia în anii din urmă. Însă toate au fost pierdute într-un fel sau altul: pierdute în haosul chinuitor al existenţei greu încercate a lui Fitzgerald de la mijlocul anilor ’30; pierdute pentru cititori pentru că editorii din epocă nu înţelegeau sau nu acceptau ceea ce încerca el să scrie. Acum cititorii îl vor descoperi pe Fitzgerald abordînd subiecte controversate, înfăţişînd femei şi bărbaţi tineri care chiar vorbesc ca nişte tineri, fără nici un fel de cenzură. Şi în loc să le permită editorilor să facă modificări sau să îndulcească anumite nuanţe, Fitzgerald a preferat să-şi lase scrierile nepublicate, chiar şi într-o perioadă în care avea mare nevoie de bani şi de critici favorabile.

„Multe dintre povestirile cuprinse în acest volum au rămas nepublicate pentru că Fitzgerald ajunsese într-un punct al carierei sale cînd refuza ca scrierile să-i fie modificate de revistele care i le-ar fi putut cumpăra. Aşa că iată-le acum sub ochii noştri – o completare bine-venită la canonul Fitzgerald.” (The Washington Post)

„Chiar şi cînd puterea sa creatoare pare vlăguită, Fitzgerald îi întrece de departe pe scriitorii contemporani în precizie şi fineţe.” (The New Criterion)

„Nici un autor de limbă engleză nu a scris vreodată o propoziţie mai muzicală decît Fitzgerald – o reuşită extraordinară, dacă ţinem cont că opera sa are o claritate de diamant. Puţini sunt cei care s-ar putea îndoi de valoarea a ceea ce a creat într-o viaţă atît de febrilă şi scurtă.” (The Toronto Star)