Examinand identitatea nationala, survine intrebarea privind identitatea nationala a romanilor: Ce insusiri ii disting ca natiune?

S-au cautat nu o data note exclusive ale identitati iromanesti. De pilda, atunci cand s-a vorbit de o intuitie aparte a spatiului (Lucian Blaga) sau de un „sentiment romanesc al fiintei” (Constantin Noica). Replica lui Emil Cioran ramane, insa, proverbiala: cum ar sta lucrurile cu ceea ce simt cei din Paraguay? Este limpede ca pretentia exclusivitatii unor intuitii sau a sentimentului este greu de argumentat si nu duce departe. Oricine poate pretinde ceva exclusiv in materie de subiectivitate, dar nu este sigur ca acel ceva are relevanta.

Desigur, exclusiv romaneasca este originea in latinitate – latinitatea orientala. Ea este specifica, chiar daca latinitatea a fost imbratisata in multe locuri din lume, iar cultura latina a marcat multe natiuni care nu au origini romane. Numai ca, pe masura inaintarii modernitatii si a interactionarii popoarelor, nu mai conteaza doar originea. Aceasta ramane importanta, dar conteaza incomparabil mai mult felul de azi in care traieste, gandeste, se manifesta in plan universal o natiune, intr-un cuvant cultura ei actuala.
[...]
Sa privim mai departe – aidoma lui Darwin sau Hegel – anatomia maimutei prin prisma anatomiei omului sau vechile epoci ale istoriei prin ochelarii societatii moderne si ai evolutiei ei recente. Fata de cei care contesta identitatea nationala, considerand-o din capul locului anacronica, as spune, in incheiere, ca tema este veritabila si nu cade automat in ideologie. Fata de cei care o rezolva traditional, propun in aceasta carte o alta strategie de abordare. - Andrei Marga