Omul este creat de Dumnezeu să tindă în mod firesc spre bine. Iar dacă mintea şi inima lui se vor umple de dumnezeire, poate ajunge la desăvârşire.

Dacă face păcate, atunci se strică acest scop şi puterile lui sufleteşti şi trupeşti se deteriorează, astfel încât în loc să ajungă mai bun, ajunge mai rău şi se produce neorânduială şi urmează suferinţa şi boala sufletească şi trupească.

Din calitatea gândurilor pe care le avem putem să vedem starea noastră duhovnicească, deoarece noi judecăm lucrurile după curăţia noastră sufletească. Iar dacă nu avem curăţie lăuntrică, vom trage concluzii greşite şi-l vom nedreptăţi pe semenul nostru.