Nicolae Ionel depaseste tipurile de discurs religios cunoscute.Nu este vorba nici de o prelucrare gnostica a dogmei crestine in conformitate cu o mitologie proprie(Lucian Blaga),nici de cautarea indarjita a identificarii cu transcendenta in directia acelei apostazii ortodoxiste rasaritene(Tudor Arghezi) si nici de imblanzirea panteistica a atributelor ingeresti(Vasile Voiculescu).In discursul poetic ni se comunica o experienta interioara unica,intr-o expresie febrila ce atinge inspiratia religioasa pura.