Sfânta Liturghie este Paştele neîntrerupt al Bisericii. Fiecare Sfântă Liturghie este Înviere, este taina mormântului gol, este Paştele. Este începutul şi pregustarea veacului celui nou, care pătrunde în cel vechi şi-l transfigurează în lumina învierii. Este prezenţa harismatică a Împărăţiei viitoare. Este viaţa în Rai încă de acum.
„Tu din nefiinţă la fiinţă ne-ai adus pe noi, şi căzând noi, iarăşi ne-ai ridicat şi nu Te-ai depărtat, toate făcându-le, până ce ne-ai suit la cer şi ne-ai dăruit Împărăţia Ta ce va să fie.”
Atenţie: „ne-ai suit” şi nu „ne sui”, adică deja ne-ai suit la cer, deja trăim în Rai. Prin această taină faci pământul cer. Ne dai putinţa de a păşi în ceruri. Ai făcut „cerul altar”, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur[1]. Şi încă şi mai înfricoşător, vii şi locuieşti în noi, iar noi „în Tine”.

Toate evenimentele vieţii lui Hristos sunt săvârşite la Sfânta Liturghie. Aici Îl vedem pe Domnul cum se naşte la Sfântul Proscomidiar, cum iese la activitatea publică prin Ieşirea Sfintei Evanghelii, cum propovăduieşte prin citirea ei. Îl vedem cum merge spre Patimi la Intrarea Mare, cum se jertfeşte pe Sfânta Masă, cum înviază în noi prin Sfânta Împărtăşanie şi cum se înalţă iarăşi la ceruri la sfârşitul Sfintei Liturghii.
La Sfânta Liturghie devenim cu adevărat una cu toţi atunci când toţi avem această primă şi mare, unică iubire-temelie: iubirea pentru Persoana Domnului nostru Iisus Hristos.
La Sfânta Liturghie începem deja să schimbăm spaţiul şi să unim lumea cerească cu cea pământească. Avem ambele lumi în noi. Aducem cerul închipuit jos pe pământ şi ne ridicăm pe noi sus la ceruri. Participăm la cultul cel tainic şi universal.
Sfânta Euharistie este un Paşte neîntrerupt al Bisericii. Fiecare Sfântă Liturghie este Înviere, este Taina mormântului gol, este Paşte!