în domeniul filosofiei politice, dragostea poate fi studiată dintr‑o varietate de perspective. Spre exemplu, unii pot vedea dragostea ca pe o impu­nere a dominaţiei sociale a unui singur grup de oameni (bărbaţii) asupra altuia (femeile), în care limbajul este un construct discriminatoriu. Conform acestei teorii, dragostea este un produs al patriarhatului, ce se comportă analog cu viziu­nea marxistă asupra religiei („opiul oame­nilor”) – astfel încât dragostea devine „opiul femeilor”. Implicaţia constă în aceea că limbajul şi noţiunile de „dragoste”, „a fi îndrăgostit” sau „a iubi pe cineva” sunt purtătoare ale principiilor societăţii de tip patriarhal. Teoria este deseori găsită atrăgătoare de feminism şi marxism, aceste două curente considerând că relaţiile sociale (şi întreaga strălucire a culturii, limbajului, politicii, instituţiilor) reflectă structuri sociale adânci, care împart oamenii în clase, sexe şi rase.