Considerata una din cele mai bune carti ale anului 2009 de catre Time, Washington Post, Los Angeles Times

Matt Prior este un jurnalist economic doborit de marea criza din anii 2000, dupa o dubioasa investitie intr-un site propriu de poezie si analiza financiara. Ramas fara slujba, fara bani si cu o ipoteca pe care n-o mai poate plati, risca sa fie evacuat din locuinta. Mai mult, Matt banuieste ca sotia il insala cu fostul ei prieten din scoala. Dar, cind totul pare sa se indrepte spre un dezastru, fostul jurnalist descopera o oportunitate nu tocmai legala de a face bani: comertul cu marijuana. Cu un umor savuros si o ironie muscatoare, Jess Walter desfasoara in romanul sau o galerie de personaje contemporane absurde si vag grotesti: un avocat ce incheie contracte standard pentru vinzarea de droguri, un director de ziar incompetent si arogant, niste cultivatori de marijuana natingi si induiosatori. Ironia si satira nu exclud insa tusele calde, ce umanizeaza personajele lui Walter, fiinte dezorientate prinse in virtejul unei lumi care si-a pierdut reperele.

„O carte de un comic sumbru si o surprinzatoare tandrete.” (Los Angeles Times)

„Personajul central al cartii lui Jess Walter seamana cu un Humbert Humbert drogat. Viata financiara a poetilor este cel mai comic roman aparut recent despre stilul de viata american.” (Time)

„De la scena cumparaturilor compulsive pe eBay si pina la prezentarea acida si seaca a schimbarilor ce distrug un ziar financiar, cartea aceasta etaleaza o inteligenta periculos de taioasa. Ea ne ofera o interpretare ingenioasa si oportuna a marii crize economice actuale.” (New York Times)

„O poveste de un grotesc delicios despre felul cum se duce de ripa un vis american... o critica usturatoare a specificului acestei tari si a «sistemelor ruinate» care ne controleaza. Cartea este condimentata cu tot felul de referinte jucause hiperactuale – Facebook, Wikipedia, ca sa nu mai vorbim de singurul poem care mentioneaza in aceeasi strofa magazinul Costco si postul national de radio –, dar nu-i lipsesc nici consistenta si nici sensibilitatea.” (Washington Post)