La începutul pastoriei sale a chemat pe iconomii bisericii si le-a poruncit, zicînd: "Sa umblati prin toata cetatea si sa-mi scrieti pe domnii mei?. Iar iconomii l-au întrebat:«Care sunt domnii tai, stapâne?». Raspuns-a patriarhul: «Cei pe care voi îi numiti saraci si nevoiasi, aceia sunt domnii mei; pentru ca ei pot sa ma duca la locasurile cele vesnice si sa-mi dea tot felul de ajutor spre mântuire»... Tuturor acestora, Sfântul Ioan le-a rânduit ca sa li se dea din averea bisericilor câte un mertic pe fiecare zi, pentru hrana...
Astfel, izbavea pe cei napastuiti si aducea pace între oameni, zicând: «De vreme ce mie întotdeauna îmi este libera intrarea la Domnul Dumnezeul meu si vorbesc cu Dânsul prin rugaciune si cer orice voiesc, apoi pentru ce sa nu dau voie si eu aproapelui meu sa vina la mine fara opreala ca sa-mi povesteasca nevoia sau strâmbatatea sa si sa ceara de la mine orice voieste? Se cade a ne teme de Cel ce a zis:
Cu ce masura veti masura cu aceea se va masura voua»?...