Situată în afara cadrului său natural, experienţa personală, teologia devine inevitabil ideologie. Ea nu mai exprimă experienţa vie a întâlnirii directe cu Dumnezeul Cel viu şi personal, ci o perspectivă discursivă, diluată, moartă. în acest context, Christos Yannaras, una dintre cele mai sonore prezenţe ale spaţiului de gândire grecesc actual, cu studii de teologie şi filosofie la Atena, Tesalonic, Bonn şi Paris, observă în cartea sa Adevărul şi unitatea Bisericii, apărută în traducere românească la Editura Trinitas, a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, că marea provocare a teologiei ca discurs, salvarea ei este dată de recâştigarea înţelegerii faptului cunoaşterii ca experienţă anaforică a relaţiei personale, experienţă ce trece dincolo de frontierele limitative ale discursului conceptual impus de metafizica occidentală. Pentru Yannaras, această dispută de idei nu este doar o ceartă a ideologiilor, o tensiune între diverse ontologii, ci delimitarea netă, ontică, între categorii axiologice fundamentale, de a căror înţelegere corectă depinde o întreagă civilizaţie.