In lumea în care trăim, o lume a conflictelor cronice, multiple şi diverse, procesele de comunicare sunt, în chip tot mai clar, vectori de influenţare a percepţiei oamenilor asupra ameninţărilor şi de argumentare în favoarea unor decizii politico-militare.

Demersul autorului se înscrie în acest curent, al preocupărilor privind utilizarea proceselor de comunicare publicǎ în timpul conflictelor în scopul câştigării şi menţinerii sprijinului public pentru deciziile politico-militare şi pentru acţiunile forţelor militare.

Din această perspectivă autorul analizează o serie de abordări ştiinţifice cu privire la procesele cognitiv-comportamentale din care decurg dimensiuni acţionale în scopul fundamentării ipotezei conform căreia există un poten ţial de influenţare atitudinală, cu consecinţe în plan acţional la nivelul opiniei publice . Efortul principal a fost direcţionat în special către potenţialul de influenţare informaţională în cadrul procesului de comunicare instituţională publică pe patru dimensiuni - de timp, de volum, de formă şi de veridicitate.

Modelul de management al influenţării prin comunicare publică, construit în acest context, propune două nivele de intervenţie şi anume nivelul construcţiei atitudinale faţă de conflict (cu componentele sale cognitive, afective şi conative) şi cel de gestiune a informaţiilor despre conflict generate la nivel instituţional.