în Filosofia meritului autorul foloseşte metoda fenomenologică pentru a prezenta evoluţia instituţiilor socio-morale care reglementează meritele; autorul propune în acest scop concepte originale, cum sunt ideonomia (sistemul de idei care fundamentează teoretic un sistem de apreciere a meritului); socionomia (sistemul de reguli care legitimează social un merit specific unei comunităţi) şi politonomia (sistemul de norme prin care se instituţionalizează juridic meritul politic).

Tratatul de Filosofie a meritului este structurat în trei părţi corespunzător celor trei domenii existenţiale în care se manifestă fiinţa umană, spiritual, social, politic. Lucrarea prezintă în extenso criteriile, principiile şi formele de manifestare a meritului, premisele constituirii sistemelor sociale de apreciere a meritului, natura bio-psihică şi socio-morală a meritelor precum şi caracterul normativ al meritelor politico-juridice. Prima parte abordează sfera meritele cu caracter antropologic, antroponomic şi antropocratic. Partea a doua prezintă în extenso meritele cu caracter sociologic, socionomic şi sociocratic şi partea a treia analizează formele de manifestare a meritului din perspectiva politologiei, a politonomiei şi a politocraţiei. în fiecare capitol se regăsesc argumente logice, etimologice şi sociologice care justifică aprecierea unor atribute şi calităţi umane ca merite individuale. Fiecare din cele douăzecişişapte de capitole explică un tip de merit din triplă perspectivă: ideală socială şi politică.