Stravechea linie de transmisie a maestrilor Zen e inca vie iar aceasta carte poate fi o harta catre cel mai apropiat dojo in care practica zazen inca este predata novicilor. Ca si in vechime, satori (trezirea la adevarul cosmic) se atinge la fel si astazi: despre Zen nu se poate vorbi, Zen se poate doar practica sezand in lotus pe zafu (perna de practica). Dar fara vorbele si indrumarea maestrilor, cum ar putea elevul sa isi corecteze, sa curete si sa isi eleveze practica zazen intr-o singura viata?

Aceasta carte aduna intre copertele sale o serie de repere ale invataturii Zen: koan-uri, diverse sūtra, poeme, prelegeri si povestiri Zen, precum si portrete ale celor mai importanti maestri din liniile de transmisie Zen indiana, chineza si japoneza... toate ne vorbesc de dincolo de timp. De la Bodhidarma la Eno, de la Yoka Daishi la Baso, Ummon, Ryokan si pana la Taisen Deshimaru, maestrul care a transplantat Zenul pe pamant occidental incepand cu finalul anilor ’60, toate invataturile lor din aceasta antologie vorbesc despre trecerea prin Poarta fara de poarta.

„Natura proprie nu poate fi denumita; la origine, ea nu este nici lumeasca, nici sfanta, nici pura, nici patata, nici absenta, nici existenta, nici buna, nici rea. Impurificata, este numita fie divinitate, fie umanitate. Cand practicantul Caii intalneste durerea sau placerea, agreabilul sau dezagreabilul, mintea nu ii este corupta de profit sau faima. El nu asteapta nici recompensa, nici virtute si nimeni pe lume nu-l poate impiedica. Nimic nu ii este scump, nimic esential. El ramane indiferent in fata durerii sau a placerii.”

Hyakujo