...cum anii tulbură unele din amintirile vechi, făcându-le să plutească la hotarul dintre realitate şi închipuire, această întâmplare trăită are să-mi pară că a fost un vis sau numai vreo istorie auzită, undeva, cândva, demult.
Matei Caragiale, Remember

Dacă istoria vizibilă este numai reziduală şi „semnificată”, adevăratele evenimente majore petrecându-se în planuri cauzale invizibile, cu atât mai mult, viaţa de zi cu zi, la nivelul oamenilor obişnuiţi, poate fi presărată cu tâlcuri, din păcate însă, nu prea luate în seamă. Mai mult chiar: la tot pasul, evenimente banale pot lua oricând, nebănuite întorsături ieşite din comun. Fantasticul se va împleti cu realul, survenind în preajma noastră sub întruchipări prozaice. Miraculosul nu este incompatibil cu verosimilul cotidian: întâlniri aparent accidentale pot să reprezinte, în realitate, intersecţii esenţiale.
încercarea iniţiatică a trecerii prin labirint poate uneori, lua forma unui dialog ce disimulează o maieutică întortochiată, cu finalitate revelatorie. Aventura cognitivă nu trebuie să înceapă doar ca un auster exerciţiu abstract. Reflecţia asupra propriilor trăiri trebuie aerisită de prejudecăţi sau de stereotipii, preferabilă fiind o atenţie sporită prin renunţarea la automatismele indiferenţei.
La fel, în acest microroman al lui A. C. Pahomi, eroul principal antrenat într-o acţiune simplă, prin concreteţea sa – cumpărarea unui pian – este purtat către o singulară experienţă existenţială.