Comunicarea necesită voinţă şi metodă. A comunica înseamnă a dialoga, adică a căuta în comun o soluţie la o problemă care ne opune celuilalt. Prin urmare, este vorba mai întâi să ne privim interlocutorul altfel decât ca pe un duşman sau ca o ameninţare, adică să ne depăşim fricile, blocajele şi situaţiile traumatizante moştenite din trecut. Apoi trebuie să dobândim reflexele potrivite pentru a antrena relaţia cu cealaltă persoană, s-o ascultăm, să ne exprimăm şi să elaborăm, prin dialog, o soluţie satisfăcătoare problemelor : neînţelegeri, confruntări, tăcerile încăpăţânate sau momentele delicate când trebuie să ne explicăm cu cineva care nu vrea, nu ştie sau afirmă că nu poate face ceva, fie că este vorba de soţie (soţ), de copii, de şeful nostru sau de funcţionarii de la ghişeele publice etc.