Eu si timpul. Viata, vocatie, viziune. Continuarea

În 2011 căutam bustul Margareta, realizat de celebrul sculptor Cornel Medrea, pentru care am fost invitată să pozez cap de expresie la 19 ani. Unii mi-au spus că Muzeul Medrea s-a închis. Întrebând an de an pe unde ar putea fi, cineva mi-a sugerat Palatul Suțu. Era ultima șansă. Prin amabilitatea domnului Ioniță și a colegilor săi, lucrarea a fost localizată. Drept mulțumire, am donat Muzeului Municipiului București schița bustului creată de bunicul meu, Ion Dimitriu-Bârlad, sculptor monumentalist, în atelierul căruia am crescut. Artistul fotograf Lucian Năstase a captat momentul revederii. Incredibil, „Eu și Timpul“ de atunci! Curtea Veche Publishing aștepta chiar în acea perioadă titlul cărții la care lucram. Am anunțat că volumul se va intitula Eu și Timpul. Coincidență. Propria compoziție din 1980, inspirată de Virgil Carianopol – piesă devenită șlagăr –, se intitula tot „Eu și Timpul“. Lansarea cărții a avut loc în 2012 la Muzeul Municipiului București.

Până și cei mai distanți maeștri față de muzica ușoară au recunoscut-o pe Margareta ca fiind o foarte talentată interpretă, compozitoare cu inventivitate melodică, ea ocupând scena și ecranul cu egală distincție.

Titus Andrei

Vor mai fi fost interprete de muzică ușoară în România și până la apariția Margaretei Pâslaru (așa cum vor mai fi fost cântărețe în Franța și până la Edith Piaf), însă niciuna n-a fost binecuvântată cu glasul infinitelor posibilități de exprimare ca cel al „Pâslăriței“.

Dănuț Deleanu

Dacă muzica ușoară românească a avut vreodată o vedetă de magnitudine internațională, această vedetă este cu siguranță doamna Margareta Pâslaru.

Radu Croitoru