Cartea aceasta, la fel ca prima - în anumite părți - este scrisă printr-o pătrundere în câmpuri, reală. Sunt mesaje primite în momente de pierdere de sine, care aveau forma unei transmisii, a unui transfer de înțelegere, sau a inspirației. Să le zic: MESAJE DIN INFINIT. Ele veneau de dincolo, cam la fel cum un poet scrie poezii. Nu am folosit mintea, nu le-am gândit, ci le-am scris cum au venit.
De multe ori aveam întrebări în minte și la ele curgeau răspunsuri de nicăieri sau, poate, din infinit. Orice întrebare îmi puneam, mi se răspundea. Dar nu știu cine este Mesagerul ceresc care m-a învățat toate aceste lucruri. Și pentru că vin de dincolo, ele au o mare încărcătură energetică. Nu am avut nicio clipă sentimentul că sunt ale mele pentru că mintea noastră rațională nu poate să conceapă așa ceva. De aceea se citesc cu atenție și mai încet, mai mult se studiază cu creionul în mână. Nu se citesc repede, ca o lucrare literară. De fapt, sunt Mesaje de Iubire din Infinit. De aceea este nevoie de pauze pentru meditație și reflecție. Iar atunci când nu vă mai puteți concentra, iarăși vă opriți ca să înțelegeți. Și mie mi se întâmpla uneori, când le citeam, să nu mai văd nimic în față și să intru într-o stare de reverie. Și uitam de mine. Nu știu cât stăteam în starea aceasta. Textul cărții are puterea ca, acolo unde sunt blocaje să le deschidă, luând și argumentând mereu inversul a ceea ce-și zice eul nostru. Pune Iubire acolo unde este ură, pune înțelegere și îngăduință acolo unde este neacceptare și rezistență. Și astfel te simți descătușat. Destramă egoul și desface legăturile cu lumea aceasta, eliberându-te. Și atunci se ridică din tine Iubirea și o bucurie trainică. De aceea simți că aceste afirmații sunt vindecătoare.

A-i da drumul vieții din mână, să fie cum vrea ea, este raiul. Starea de zero, de non inițiere a nimic, este sfântă. A nu ține cu nicio parte este eliberare de sine. Am înțeles așa: noi suntem creatori de concepte și punem etichete, apoi le luăm în serios, dar fără ele suntem chiar ființa sfântă, divină - nimicul fără margini peste marginile lumii. Dar ce este egoul? Este suma acestor condiționări. Este interesul personal pentru mai mult decât ne trebuie. Când renunțăm să ne mai gândim la trecut și la viitor, sau să mai conceptualizăm, ori să vrem un rezultat bun, sau când NU mai urmărim interesul nostru și nu ne mai trece nimic prin cap, noi cădem - de fapt - în fundal, unde suntem una cu totul. Atunci pornește grația divină. Dar cine suntem noi fără conceptele noastre? Când ești în ego, există înger și demon, dar când dăruiești puterea ta lui Dumnezeu, atunci dispare demonul, dispare egoul, acea parte care-i dă minții idei, revoluții și bătăi, ură și răzbunare și tot felul de răutăți, care nu este împăcat niciodată și nimic nu-i convine. E tot timpul neliniștit. Atunci când dai drumul lucrurilor să fie cum vor ele, dispare împărțirea în bine și rău, deci suferința. Ce simplu este.