Cartea conține și un dicționar al Instrumentelor Muzicale din această poveste

Un băiețel în vârstă de șapte ani își dorește foarte mult să cânte la un instrument muzical anume, doar că acest instrument nu există. Instrumentul se numește plictisoloncel. Plictisoloncelul e un instrument muzical imaginar cu coarde, la care nu te plictisești absolut deloc atunci când cânți la el.

Băiețelul și tatăl său pleacă în căutarea acestui instrument, pe care doar în Țara Instrumentelor Muzicale Imaginare l-ar putea găsi. Nu știm dacă îl găsesc sau nu. Trebuie văzut. E de văzut și care sunt și cum arată cele 52 de instrumente muzicale imaginare pe care Iulian Tănase le-a inventat pentru această poveste.

Sacha râde în hohote.

— E foarte amuzantă fantoma. Îmi place de ea, spune Sacha. Fantoma aude cuvintele lui Sacha, iese dindărătul raftului plin cu cărți, face câțiva pași, apoi își înclină capul înspre Sacha. Sacha se ridică și se înclină și el. Fantoma zâmbește și se întoarce la locul ei. Sacha zâmbește. Este foarte bucuros. De acum încolo niciodată n-o să-i mai fie frică de fantome.

— Tata, nu credeam c-o să fiu vreodată prieten cu-o fantomă.

— Da, Șușu, e nevoie de curaj pentru asta. Și trebuie să ai inima deschisă. Când îți deschizi inima, frica dispare.

— Prin deschizătura inimii dispare?

— Da. Și tot prin deschizătura inimii intră bucuria, în locul fricii.

— De unde intră bucuria în inimă?

— Din suflet.

— Și sufletul unde locuiește?

— Unde vrea el, Șușu.

Iulian Tănase are patruzeci și nouă de ani, doi copii (Adora și Sacha), două pisici (Madam și Tsontso), două mâini (stânga, dreapta), două picioare (stângul, dreptul), doi ochi (stângul, dreptul, la fel ca picioarele) și cam atât. Îi place să scrie poezie, proză scurtă, mici romane, însă cel mai mult și mai mult îi place să scrie povești pentru copii. Când scrie cărți pentru copii, Iulian se distrează cel mai bine. Și cel mai bine și mai bine se distrează — și în povești, și în realitate — împreună cu băiețelul lui, Sacha.