Dincolo de timp, oraşul nostru şi-a păstrat fiinţa vie, a rămas un loc binecuvântat. Privim colinele lui cu ameţitoare miresme de pe care răsar miraculos turnurile clopotniţelor, privim seninătatea cerului ocrotitor, călcăm pietrele străzilor lui cu vibraţii adânci, simţim monumentele şi clădirile urbei ca pe nişte făpturi apropiate, peste tot spaţiul acesta îşi poartă ambianţa magică şi atmosfera unică. Mai presus de toate însă spiritul locului, genius loci, se exprimă prin sensibilitatea pentru cultură, istorie şi pentru creaţiile minţii, umanismul fiindu-i forma cea mai înaltă de desăvârşire a existenţei noastre.