Tema memoriei în arhitectură este un subiect pe care teoria arhitecturală l-a tratat în special în legătură cu monumentele, patrimoniul şi istoria. Originalitatea acestei lucrări constă în deplasarea obiectului de studiu şi legarea lui de o temă care, intuitiv, apare mai degrabă ca un domeniu opus, al efemerului şi ciclicităţii anistorice, şi anume tema vegetalului. Contextul întâlnirilor arhitecturale dintre memorie şi vegetaţie este modernitatea, reconsiderată contemporan, aşa cum este explicitat în capitolul al doilea. Dar de fapt, modernitatea este chiar personajul principal al lucrării, iar memoria şi vegetaţia sunt exerciţiile, probele, testele, care o pun în evidenţă. Dana Vais