Diminutivele reprezintă o realitate de netăgăduit a limbii noastre, iar prezența lor în contexte dintre cele mai variate a constituit unul dintre motivele pentru care am considerat necesară o abordare în profunzime și detaliată a acestora. Diminutivele apar cel mai frecvent în contextele informale (prevalând în discuțiile cu și despre copii, baby-talk, sau în cele intime, între parteneri care împărtășesc o relație de prietenie sau iubire) în care se mizează pe transmiterea unor emoții pozitive. Cu toate acestea, contextele instituționale, caracterizate, de regulă, printr-un aspect formal (bănci, spitale, farmacii etc.) nu le exclud, întrucât „gradul de formalitate este negociabil”, iar efectul general este unul de atenuare. De pildă, în termeni medicali, rolul diminutivelor ar fi acela de a reduce distanța psihologică dintre emițător și receptor, „cu scopul de a cataloga situația ca nefiind amenințătoare”. (…)

Lucrarea pe care o propunem însumează metode de lucru diverse, printre care se numără: prezentarea bibliografică (pe care mizăm cel mai mult în primul capitol) și o serie de analize de mai multe tipuri (lexicală, structurală, semantică, dar și semantico-pragmatică), precum și unele constatări de ordin normativ. Studiul se axează mai mult pe latura sincronică a limbii române, cea diacronică fiind acoperită doar în treacăt (mai ales în prima parte a lucrării). În abordarea existenței unor diminutive, a colocațiilor care conțin forme diminutivate, a sensurilor întrunite de baze și a etimologiilor acestora, am făcut uz de anumite dicționare (ale căror titluri sunt menționate atât în cuprinsul capitolelor, cât și în bibliografia generală a acestei lucrări). Cercetarea noastră cuprinde șase capitole care abordează problematica diminutivelor din perspective diverse, însă accentul cade asupra aspectelor formale, semantico-pragmatice, de lexic și de frazeologie. La finalul fiecărui capitol sunt prezentate o serie de concluzii menite să evidențieze rezultatele fiecărei analize întreprinse. (…)