Toată adolescența mi-am dorit să mă îndrăgostesc nebunește, dar nu am reușit, și asta m-a făcut să mă simt defectă. Am început, din disperare, să ascult muzică binaurală pentru atragerea sufletului-pereche, dar era îngrozitor de plictisitoare, la fel ca toată viața mea. În vara următoare s-a întâmplat, în sfârșit, marea dragoste, și, după doar o lună de relație, am căzut la pat cu simptome de depresie. Nu îmi spusese nimeni că dragostea nu e mereu ideală ca în filmele și cărțile proaste, care îmi creaseră cele mai nerealiste așteptări. În cartea de față am încercat să vorbesc despre iubire cât mai sincer și din diferite unghiuri. În rest, probabil că dragostea o să rămână mereu unul dintre subiectele mele preferate, pentru care nu o să mă simt niciodată suficient de compe­tentă, și asta e ok. Uneori e plăcut și simți că radiezi. Alteori îţi vine să strigi până te evapori în stratosferă. Și asta e ok. - Alina Pietrăreanu