Ființa umana și, implicit, lumea au evoluat odata cu evoluția formelor comunicarii și a limbajului, cu dezvoltarea limbii, vorbirii și, mai ales, a scrierii. Consemnarea faptelor, ideilor, trairilor echivaleaza cu accederea la nemurire, prin urmare, omul a cautat intotdeauna o modalitate de a-și lasa amprenta și de a crea punți, ceea ce incercam sa facem cu toții, intr-un fel sau altul.

Individul iși coaguleaza identitatea și iși desavarșește personalitatea și caracterul in raport cu alteritatea, cu celalalt, interlocutorul sau, cel care il determina sa se deschida inspre exterior și sa comunice. Astfel, comunicarea ajunge sa fie perceputa drept centrul cunoașterii, al culturii și comportamentului social. Comunicand ne integram in societate și ne afirmam existența, devenim cu adevarat oameni și ajutam la dezvoltarea lumii prin deschiderea de noi perspective și ancorarea in limbaj.

Miza comunicarii și a transmiterii de informație era, și este in continuare, și aceea de a surprinde adevarul prin toate mijloacele posibile, și de a reda faptele in așa fel incat acestea sa devina repere din generație in generație și sa construiasca realitatea. Preluam și noi dezideratul de mai sus ca idee tutelara a lucrarii noastre.