Ascultă puțin, oprește muzica, te rog, fă puțină liniște... Îi auzi glasul? Îi auzi geamătul? Îl auzi suspinând?” Ascultă: „Mama, tata, nu mă omorî! Te implor! Lasă-mă și pe mine să trăiesc!(…) Promit că n-am să-ți cer nici cel puțin un colț de pâine, prefer să mănânc doar coji de copac, prefer să nu mă primești în casa ta, nici când va fi frig sau furtună, promit că nu-ți voi cere nici o picătură de apă, prefer să-mi astâmpăr setea cu roua de pe iarba câmpului, promit că nu-ți voi cere nici o hăinuță, promit, promit, de o mie de ori promit, numai lasă-mă să trăiesc! Nu fi crudă, te rog, știu că poți, ești înzestrată cu atâtea lucruri speciale lăsate în tine, de Creator. Promit că atunci când voi fi mare, îți voi șterge lacrima de pe obraz cu mânuțele mele. Promit că te voi săruta pe tâmplele încărunțite, n-am să te dezamăgesc, numai lasă-mă să trăiesc... te implor, în genunchi, cu hohote de plâns și mii de lacrimi, lasă-mă să trăiesc! Ai milă de mine!!!” Cum poți să-ți astupi urechile și conștiința? Cum poți? Iisus a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți!”