În Muzeul ciudăţeniilor carpato-danubiano-pontice regăsim plenar jurnalistul implicat, dublat de observatorul fin al epocii, toate pe fundalul unei abilităţi scriitoriceşti inconfundabile şi de netăgăduit. Aplecarea constantă a naratorului către legătura cauză-efect şi trecut-prezent se petrece pe fondul unui muzeu care prezintă întreaga istorie a României. Autorul imaginează un grup de vizitatori veniţi din toate colţurile lumii, care pun întrebări directe (uneori incomode) unui ghid ce se lasă în răstimpuri purtat de revolta faţă de felul în care vremurile şi orânduirile au croit României o soartă nemeritată. Ghidul răspunde pe larg, făcând referire la personaje ale istoriei naţionale vechi şi noi, îndreaptă grupul spre înţelegerea unor momente, întâmplări şi fapte reale, căutând mereu „morala fabulei” în miezul realităţii comentate. Roxana Ichim, bookuria.info, 23 aprilie 2015