Caracteristica generală a lucrării este spontaneitatea și dinamica reflecțiilor pe teme care m-au atras, mi-au stârnit interesul, m-au neliniștit s-au m-au exasperat.

Culegerea se deschide cu un gând pe post de motto ce reprezintă starea de spirit sub care s-a închegat întreaga lucrare. Am continuat cu un Cuvânt înainte care vine să vorbească despre geneza creației și nevoia de reflecție, pornite de la depresie și crize de ordin existențial. Am considerat că e important să fac o confesiune lămuritoare înainte de-a intra în „probleme” unde caracterul pare mai degrabă general și impersonal. Partea I este de fapt perioada de „convalescentă” post depresie unde temele abordate sunt mai degrabă în direcția încrederii de sine, înfăptuirea fericirii, depășirea eșecului și-a gândului suicidal, formularea unor sentențe încurajatoare și mici „atacuri” împotriva transcendentalului - înțeles ca falsă promisiune de desăvârșire. Partea a II-a, dintr-o altă perioadă existențială, aici temele sunt altele: cunoașterea și ignoranța, singurătatea, cotidianul și rutina, epoci și culturi, societate civilă și forme de guvernare, virtuți și vicii. Ultima parte este o elaborare eseistică a viziunii pe anumite teme generale: gândire suficientă și gândire profundă, opere de artă superficiale și autentice, tema adevărului în societate, gândirea și mecanismele de analiză și critică cât și relația ei cu ignoranța ori superficialitatea, conștiința morală și răul.

Prin Cuvântul de încheiere, tot o scriitură confesivă, am dat o privire de ansamblu asupra întregii lucrări, menționând de ce aceste gânduri sunt niște cioburi în a căror reflexie este surprinsă lumea lăuntrică dar și cea exterioară, este o reafirmare a subiectivității viziunii, opiniilor și concepțiilor aflate, împrăștiate, în această lucrare.

Paul Tulici