Activitatea torționarilor, adică a ofițerilor de securitate din perioada anilor 1950, mai numit și a obsedantului deceniu, nu are nimic de-a face cu arta informaţiilor, dar nici nu pot fi scoşi din istorie. O istorie care ne doare, în primul rând pe noi, ca români, de aici şi de dincolo, dar pe care va trebui cu toţii să ne-o asumăm. Ar fi un gest de minimă recunoaştere a ceea ce putem numi holocaustul roşu.

Lichidarea fizică şi morală a tot ceea ce a însemnat mai valoros ca opoziţie ori rezistenţă faţă de regimul comunist, printr-o varietate de metode dintre cele mai terifiante, înseamnă terorism de stat culpabilizat de crimă contra umanităţii. Iar torţionarii Securităţii din anii stalinismului matur ne demonstrează în chipul cel mai convingător că şi noi românii am avut parte, din nefericire, de un holocaust cu nimic mai altfel, decât al altora.

Singura deosebire fiind doar stridenţa propagandistică la curţile cele mai înalte şi spaţiul acordat, mai recent, în curicula şcolară pentru lecţiile de istorie adevărată. (Cristian Troncotă). Securitatea este un cal nărăvaș pe care noi nu știm să-l călărim. (Nicolae Ceaușescu - 1956)