Le ascultăm an de an, din vremuri de mult apuse care astăzi mai trăiesc doar prin tezaurul pe care ni l-au lăsat din generație în generație. Le auzim cântate în casa noastră, în comunitatea din care facem parte, în zona geografică în care ne aflăm sau în locurile prin care trecem în drumul nostru. Le audiem atunci când suntem triști, dar și când suntem veseli, când suntem deznădăjduiți sau plini de speranță, când suntem apăsați de greutăți sau ușurați de ele. Le fredonăm în sinea noastră atunci când suntem singuri, sau le cântăm cu toată ființa atunci când suntem împreună cu familia sau prietenii.

Le performăm în familie, în comunitate sau în văzul tuturor. Ne mișcă spre o stare de nădejde, ne înconjoară într-o stare de har și ne umplu cu o stare de bucurie. Sunt colindele creștine pe care le ascultăm și le cântăm în fiecare an la sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos. Contextul acestei lucrări este reprezentat de teologia populară a Nașterii Fiului lui Dumnezeu, un edificiu construit în cuvânt de români în jurul acestei sărbători. După cum afirma părintele Mihai Colibă, neamul românesc nu a construit în piatră pe cât a construit în cuvânt.