Viața de apoi a poetului este o carte de o frumusețe copleșitoare, care scrie o pagină tulburătoare de literatură. Douăzeci de femei au iubit, în diferite momente ale vieților lor, același bărbat: pe Alexandru, fost reporter, profesor, poet, călător neobosit și un mare absent. Acum el nu mai trăiește, iar cele douăzeci de foste iubite își înșiră amintirile care le-au rămas de la Alexandru. Care dintre ele se face vinovată de moartea poetului? Ce sugerează povestitorul? Alexandru are ceva de zis?

„O carte despre un poet n-are nevoie să conțină poezii, își spune Andrei Crăciun – și are perfectă dreptate. Poetul lui e poet prin felul în care trăiește, prin locurile în care călătorește căutând cine-știe-ce, prin femeile pe care le iubește și care-l iubesc. Și ele, cele 20 de iubite ale poetului, sunt și cele care-i construiesc potretul în timp ce-și construiesc propriile portrete, într-o serie de povestiri–necrolog melancolice și frumoase ca o viață de poet, fie ea și de apoi.“
Alex Tocilescu

„Tocmai ai deschis o carte sentimentală, care-și va avea locul ei în memoria ta afectivă.
Viața de apoi a poetului e, poate, unul dintre cele mai duioase volume pe care le vei citi. O poveste construită prin intermediul a douăzeci de confesiuni feminine, provocate de moartea poetului, care formează un soi de istorie intimă a vieții acestuia, care creionează un alt fel de portret, care adaugă alte și alte tușe prin cele trei intervenții masculine. Scriind-o ca dintr-o singură suflare, Andrei Crăciun pare să răspundă indirect la întrebarea Cât din tine rămâne în amintirea celor care te-au iubit?“
Eli Bădică