Aureliu Busuioc (1928 – 2012) este unul dintre scriitorii remarcabili ai Basarabiei postbelice. Artistul autentic se developează în toate genurile cultivate de domnia sa, de la poezie la roman, de la piesa de teatru la pamflet sau eseu. Subtilitatea gândului şi graţia expresiei îi fac stilul inconfundabil. Nimic chinuit, nimic forţat, nimic fals în textele sale. Prozator, poet, dramaturg, Busuioc e apreciat deopotrivă pentru poeziile de un rafinament aparte şi de prozele sale care impun modelul modernităţii şi postmodernităţii literare în acest teritoriu, relevante fiind prozele scurte.

Unele dintre ele, precum micile bijuterii din culegerea O sumă de cuvinte, o culegere de „fragmente istorice”, parafrazând ludic O samă de cuvinte a lui Neculce reprezintă modelul perfect al literaturii postmoderniste în spaţiul dintre Prut şi Nistru. Moravurile luate aici în răspăr sunt ale contemporanilor lui Busuioc, demnitari de stat ori alte persoane publice. Un volum postmodernist, de o ironie dezarmantă, fără grad de comparaţie, scris de un autor care poate fi considerat el însuşi o istorie a literaturii româneşti în Basarabia. O minte sclipitoare, un rar mânuitor al cuvântului artistic şi un cititor perfect, reciclând opera înaintaşilor într-un procedeu parafrastic, ludic, ironic şi intertextual. Ironia sa evoluând până la sarcasm, dincolo de jocul literar al parafrazelor şi al „istoriilor paralele”, scot în evidenţă calităţi ale actualilor diriguitori ai treburilor publice. Iar „povestirile sale vânătoreşti” sunt modele clasice de literatură deopotrivă realist-poetică şi realist-ironică, a unui maestru al cuvântului, povestitor cu har şi poet al naturii totodată.

Colecţia „Antologia prozei scurte” este destinată cititorului de narațiuni și îşi propune să adune texte de referinţă din nuvelistica naţională şi universală.