Autorul aduce in planul secund propria figura construita din aparente, din suferinta, din culori cenusii intarsiate cu incapacitatea de a sta locului, mania calatoriilor, boala mersului pe jos, din masti apasatoare, lepadate arar/.../Blindajul e, totusi, strapuns de insasi bucuria drumului care se asterne necontenit, fara odihna, promitand alte pagini, alte intalniri providentiale neintamplatoare, alte spatii propice confesiunii. Cat despre diarist, el isi continua calatoriile in alte lumi, in care Puterea nu inseamna catararea pe un tron. Gabriel Mardare devine, astfel, el insusi, drumul autodevorator...

Mihaela Gradinariu