Cartea "Iisus Hristos, iubirea trădată" este scrisă de un teolog universitar, specialist în telogie dogmatică. De aceea, ea este bine întemeiată şi argumentată teologic. Dar ea nu se adresează numai teologilor sau intelectualilor specializaţi ci tuturor intelectualilor, în sensul cel mai larg.

Cititorul va putea observa că, în acest înţeles cartea este scrisă in limbaj simplu, limpede şi accesibil pentru toată lumea.

Această carte cuprinde 3 volume: vol. I expune un tablou foarte sever şi critic al înstrăinării celor care se numesc credincioşi dar îl trădează, într-o infinitate de forme, pe Iisus Hristos.

Vol. II este o argumentare sistematică, dar limpede şi accesibilă, a dumnezeirii lui Iisus Hristos. Ea arată că Iisus din Nazaret, pe care cei mai mulţi îl neagă sau îl evită este Dumnezeu şi chiar singurul Dumnezeu adevărat. Acest volum este în curs de redactare.

Vol. III arată că acest Dumnezeu uitat sau evitat este de fapt singurul prieten apropiat şi fidel fiecărui om.

Omul are nevoie de Iisus Hristos pentru că are nevoie de Dumnezeul sigur, experiat, atins și tangibil oricând, nu de idei despre Dumnezeu. Înafară de Iisus Hristos, toți dumnezeii sunt simple idei, „credințe”, prezumții, doleanțe sau proptele, pe care gânditorul riguros știe că nu poate să se sprijine. Nimic experiat nu e sigur pentru om, nici măcar părinții, pentru că „tatăl meu și mama mea m-au părăsit” (Ps. 26,16) și „Tot omul este mincinos” (Ps. 11,52) adică slab, incapabil de adevăr, de fidelitate și de putere. Chiar dacă rămâne cu credința în Dumnezeu, fără Iisus Hristos omul rămâne fără nici un prieten. Hristos este singurul prieten, pentru că este Persoana absolută și pentru că a probat în lume prietenia absolută, dovedind că „mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii Săi” (Ioan 15,13). Fără îndoială, istoria a înregistrat multe cazuri de prietenie excepțională și memorabilă, valori nepieritoare pe care omenirea nu le va uita niciodată. Ele sunt memorabile și minunate, pentru că dovedesc de ce e în stare ființa nenorocită și zdrobită între două neanturi, care e omul. Totuși, acestea nu se pot compara cu prietenia lui Iisus Hristos, pentru că au fost marcate de limite și slăbiciuni inevitabile, ele însele fiind conștiente de nenorocirea, meschinăria, condiția și sfârșitul lor nefericit. La Iisus Hristos nu e vorba însă numai de calitatea absolută a prieteniei, ci mai ales de puterea și suveranitatea persoanei Lui, precum și de garanția finalității fericite a acestei prietenii. Dacă numai El este Prietenul atotputernic, atunci numai prietenia Lui este garantată și fericită.