Acestea nu sunt pagini de istorie, nici nu sunt o consemnare a marelui război mondial; este doar povestea unui suflet – zbaterile, bucuriile, suferințele și gândurile unei femei venită de departe să împărtășească soarta unui popor pe care a învățat să îl iubească. Prin urmare sunt tablouri pe care le pictez, din frânturi și schițe, întâmplări unice de-aduceri aminte pe care le povestesc, emoții puternice care m-au stăpânit, lăsând urme în inima mea. Sunt prea multe ca să le aștern pe hârtie, poate li se va părea unora că pe cele mai însemnate nu le-am pomenit, dar cine poate aprecia ce întâmplări erau mai importante în modelarea unei vieți? Nu am amintit nume, nici politică nu am discutat, las aceasta celor care trăiesc mai mult cu mintea decât cu inima. Dacă Soarta m-a constrâns să particip într-un fel decisiv la făurirea țării mele a fost pentru că vremurile erau atât de încordate încât toți aceia care erau destoinici trebuiau să dea tot ce puteau. (XLIX/2)