Tragedia Hristos pătimind scrisă de Sfântul Grigorie de Nazianz (329-390) este singura operă dramatică creştină, prezenta ediţie conţinând prima traducere în limba română din greaca veche. Potrivit biografului său, Sfântul Grigorie ar fi început să scrie versuri pentru a se opune în felul acesta poruncii împăratului Iulian Apostatul (330-363) de a nu se permite creştinilor predarea literaturii antice, dar şi pentru a-l contracara pe Apolinarie din Laodiceea, care, prin versurile sale, îşi răspândea cu uşurinţă opiniile eretice. Tragedia Sfântului Grigorie este structurată ca o trilogie: a) Pătimirea şi moartea lui Hristos; b) Hristos în mormânt; c) Învierea. Înfrumuseţată cu numeroase metafore şi idei dogmatice, lucrarea Hristos pătimind ni-L dezvăluie pe Mântuitorul ca Medic divin prin lucrarea Sa pământească, ce culminează în Jertfa de pe Cruce şi coborârea la cei din iad, şi lucrarea Sa de după Înălțare și Cincizecime.

O, Tu, Care ai venit pe pământ pentru binele lumii, Fiul meu iubit, de ce pătimești toate acestea? Al căror păcate preț îl plătești? Mâinile Tale sunt curate și sângele nu le-a murdărit, curate Îți sunt buzele, curată gura și trupul Tău întreg; preacurat Îți este sufletul și fără de vicleșug Îți este gura. Cum de Te văd acum cu tâlharii răstignit? Fiule, de ce Tatăl Te ia de pe pământ?

Sfântul Grigorie de Nazianz, Hristos pătimind