„Început și temelie adevărată a bunătăților este cunoașterea despre firea dumnezeiască, credința în Hristos. Fiindcă ceea ce este ochiul în trup, aceea este credința și cunoașterea celor dumnezeiești pentru suflet. Totuși aceasta are nevoie de lucrarea virtuții, așa cum ochiul are nevoie de mâini și de picioare și de celelalte mădulare ale trupului. Pentru aceasta, dumnezeiescul Apostol adaugă cuvintelor dogmatice și învățătura morală, pentru a zidi în noi virtutea desăvârșită, căci prin Epistola sa către Romani a adus folos tuturor oamenilor”.
Fericitul Teodoret al Cirului

Fericitul Teodoret al Cirului (cca 393 – cca 457) este poate singurul scriitor bisericesc care a participat la două Sinoade Ecumenice (al III-lea și al IV-lea), contribuind activ la lucrările și hotărârile acestora prin scrierile sale, chiar dacă acest merit i-a fost ulterior umbrit. Prin explicațiile pe care ni le oferă Fericitul Teodoret la epistolele Sfântului Pavel, dobândirea viețuirii pe care Apostolul o propovăduiește pare mai lesne de atins. Scopul său, enunțat în „Introducerea” la Tâlcuirea celor paisprezece epistole ale Sfântului Apostol Pavel – „să arăt adâncimea înțelepciunii apostolice și să o dezvălui din acoperămintele scrisului, ca să pun la îndemână folosul acestor scrieri celor care vor să-l dobândească” – este pe deplin împlinit, concizia și precizia antiohiană ducând la opinia că acesta este cel mai bun comentariu al epistolelor pauline din întreaga Antichitate târzie, după cel al Sfântului Ioan Gură de Aur.
Diac. Ilarion M. Argatu