Liderul spiritual si politic al Tibetului, castigator al Premiului Nobel pentru Pace in anul 1989, a fost recunoscut ca fiind cea de-a paisprezecea reincarnare a lui Dalai Lama in 1938, la varsta de doi ani, prin intermediul unui proces traditional de „descoperire”. Luat de langa parintii sai, a fost apoi dus in Lhasa, educat conform unui regim monastic de austeritate riguroasa si crescut intr-o izolare aproape totala. La varsta de cincisprezece ani, in conditiile in care tara sa se afla sub amenintarea noii Chine comuniste, a fost investit cu puteri depline ca sef al statului Tibet, o tara de dimensiuni comparabile cu cele ale Europei Occidentale.

In urmatorul deceniu traumatic, Dalai Lama a devenit un apropiat atat al presedintelui Mao, cat si al lui Jawaharlal Nehru, primul ministru indian, timp in care a incercat cu disperare sa mentina autonomia poporului sau. In cele din urma, in 1959, a fost fortat sa plece in exil, fugind, in baza unui plan curajos, in satul himalayan Dharamsala. L-au urmat peste 100 000 de refugiati sarmani. In timpul exilului sau s-a dedicat refacerii vietilor distruse ale compatriotilor sai refugiati si promovarii pacii in lume, prin intermediul unei politici ferme a nonviolentei.