Înainte să se întunece…
Cât ai încă vreme. Să te grăbești. Să te problematizezi. Să te gândești. Să te cercetezi pe tine.

Înainte să se întunece…
Să cazi, dar să nu renunți. Să te ridici iar în picioare. Să prinzi puţin curaj şi să continui, ca să duci la bun sfârșit ziua care a rămas.

Înainte să se întunece…
Să te împaci cu oamenii apropiaţi ție. Cu soțul, cu părinții, cu frații, cu copiii tăi. Cu toţi cei care te-au rănit şi cu toți cei pe care tu i-ai supărat.

Înainte să se întunece…
Să te pocăiești pentru greșelile tale şi să-i ierți pe cei ce ţi-au greșit.

Înainte să se întunece…
Unul dintre tâlhari a pierit… Nu te lenevi.
Celălalt tâlhar s-a mântuit… Nu deznădăjdui.

Înainte să se întunece…
Fă-ţi semnul crucii şi mergi mai departe…

***
Nu ştii când a fost ultima oară când ai reuşit să te relaxezi. Nu ştii când a fost prima oară când ai avut timp pentru tine.
Muncă, plata facturilor, casă, familie, copii, bucătărie şi curăţenie, boli, şcoală, doctori… Sunt doar foarte puţine din cele pe care eşti chemat să le împlineşti în fiecare zi…
Îţi voi spune însă o povestioară, Omule…
Era odată un ulcior care îşi iubea foarte mult paharele… Şi se îngrijea mereu să le aibă pline cu apă…
Ulciorul a făcut însă o greşeală. La un moment dat a uitat să meargă el însuşi să se umple cu apă. Şi ulciorul s-a golit. S-a golit străduindu-se să scurgă şi ultima picătură în paharele lui…

Dacă nu ai timp, Omule, fă-ţi timp… Şi mai lasă unele lucruri să întârzie… Nu te simţi vinovat pentru asta, Omule. Ai nevoie de asta pentru a continua să oferi.
De altfel va veni clipa, acea clipă, Omule…, când nicio treabă nu va mai fi terminată, nicio plată nu va mai fi făcută, nicio casă nu va mai fi aranjată…
Va veni clipa când nimeni nu va fi acolo ca să aibă grijă de copiii tăi…